6 ani de logodnă

                                                 

           

 Azi am sărbătorit. Sunt logodită de 6 ani şi data nunţii nu o ştiu. În relaţia aceasta El e perfect, bărbatul perfect iar eu logodnica plină de pete şi cusururi pe care El le acoperă mereu cu tandreţe. Începutul a fost ca un vis care aş fi vrut să nu se mai termine. Retrăiesc fiecare moment din acea zi de iarnă, 21 decembrie 2008, în care am rostit în faţa unor martori un jurământ.

 Eram tânără şi neîncercată şi dacă cineva mi-ar fi spus că peste 6 ani îmi va fi testată credincioşia faţă de logodnicul meu într-un mod foarte dur, nu l-aş fi crezut. Daca aş fi ştiut că logodnicul meu putea să împiedice ce urma şi totuşi nu a făcut-o, I-aş mai fi spus "Da"? 

      Dar El a avut grijă să Îl cunosc destul de bine încât să mă încred în inima Lui atunci când nu cunosc şi nu înţeleg gândurile Lui, şi astfel m-a pregătit oarecum pentru anul 2014. Eu I-am fost necredincioasă de multe ori şi aş vrea să nu o fi făcut, să fiu logodnica ideală, dar nu sunt, însă El a fost mereu credincios şi nu a renunţat la mine. Am convingerea ca niciodată nu-mi va cere inelul de logodnă înapoi. 

      El m-a curtat luni de zile şi dragostea m-a adus în braţele Lui. Uneori se ascunde jucăuş pentru că vrea să Îl caut mai mult decât pe oricine altcineva . M-a învăţat să iubesc prin faptul că m-a lăsat de multe ori să simt puţin din ce e în inima Lui şi o astfel de dragoste te îngenunchiază. Au fost momente când mergeam pe stradă şi aş fi vrut să îngenunchiez chiar acolo şi să-I mulţumesc pentru tot . Sunt testată, dar binecuvântată!

            Logodnicul meu îmi cunoaşte viitorul dar chiar dacă însist nu îmi spune tot ce urmează. Însă stă în caracterul Lui să păstreze ce e mai bun la sfârşit. La finalul oricărei probleme, la capătul oricărui necaz şi la ieşirea din cuptoarele suferinţei, primesc întotdeauna porţia de "cel mai mare bine". 

      Azi mi-a făcut nişte surprize plăcute la biserică şi m-a încurajat prin cineva care a spus: Dumnezeu nu dă binecuvântarea cu porţia, ori o dă pe toată, ori nu o dă deloc. 

         Cea mai mare binecuvântare e Însuşi Cel cu care am făcut legământ...."Cristos în mine, speranţa gloriei". Va urma....gloria!

Iubirea tainică

  

          Iubirea tainică e crucea pe care-o porţi fără s-o simţi
          Căci greul ei ia forma inimii ce bate
          Pentru suflete care nu o merită,
          Pentru că tu ai fost iubit mai întâi.
          Creaţia întreagă e născută în dragoste!
          Tu de ce nu iubeşti până la durere?

          Când am ieşit din sufletul meu, mi s-au deschis ochii
          În alt suflet.
          I-am cercetat locuinţa
          Şi nu tot ce am văzut mi-a plăcut.
          Fără imperfecţiunile lui însă, iubirea nu ar fi perfectă
          S-ar măsura în "dai şi îţi dau".
          Dragostea nu e târg ci curgere din tine.
          E povestea de care ţi-a fost teamă la început
          Ca apoi să vezi că e chemarea ta.

          Iubim când nu măsurăm nimic...
          Lacrimile curse, vorbele curate, zâmbetele şi timpul.
          Iubirea tainică e inexplicabilă în frumuseţea ei
          Dar puţini aleg să moară pentru ca apoi
          Să învie la o altă identitate.
          Cristos ne-a iubit şi astfel putem să lăsăm amprente 
          Cu inimile!

,,Sirenele'' lui Mark Zuckerberg

                                         

        Ştiţi legenda cu sirenele lui Ulise, dar v-a povestit cineva o alta tare, tare de tot în care personaje sunteţi chiar voi şi un calculator conectat la internet sau un telefon mobil?

    Să derulăm "legenda" modernă. Ulise al nostru e un El sau Ea care se pregăteşte să navigheze pe marea cunoaşterii. E ceva greşit în asta? Până aici, toate roz. Mintea trebuie folosită altfel mor neuronaşii, drăguţii de ei. Personajul vine acasă şi nu îşi caută o barcă prin debarale sau beci, ci intră în camera lui şi încuie uşa. Marea albastră e laptopul cu brizbrizuri colorate pe care personajul navigator îl deschide şi se face comod în pat. Se acceptă şi chipsuri sau gustări în această "barcă".

     Personajul legendei începe să vâslească, în traducere, să deschidă pagina de internet. Iată că apele devin tot mai dulci şi valurile mai mari în timp ce mouse-ul se avântă în ele. Un şoarece umblă pe ape.

Iată în faţă o ,,insulă'' tentantă numită Facebook. Personajul nostru se opreşte pe ea şi sondează comori ascunse ale informaţiei. Se pregăteşte să salveze în ,,barcă'' un articol ştiinţific şi o piesă muzicală care au fost distribuite generos de către un prieten de-a lui, când prima ,,sirenă'' se ridică albastră şi frumuşică din valurile adânci ale tehnologiei.  ,,Sirena'' are un deget ridicat în sus şi începe să cânte suav:

    "Atinge-mă şi mă voi multiplica în zeci şi sute, poţi să ai din mine zilnic şi eu caut să stau între tine şi prietenii tăi. Nu-i prietenie dacă nu mă daţi de la unul la altul. Cu cât ai mai multe like-uri, cu atât eşti mai valoros. Dacă pui o poză cu tine şi ai doar 5 bucăţi din mine, e dezastru. Înseamnă că nu te iubesc prietenii şi ia spune-mi când te-ai uitat în oglindă ultima dată? Oare ai văzut că începi să faci riduri, că eşti mai gras decât un motan leneş şi că trebuie să faci ceva cu aspectul tău? Fă ceva. Nu vin la tine fără pretenţii. Dacă o să mă poţi avea de sute de ori, vei fi fericit". 

    Personajul cade pe gânduri şi ţine apăsat butonul albastru, dând like-uri la pozele tuturor prietenilor în speranţa că va primi înapoi. Priveşte atent albumele prietenilor şi se înverzeste, nu de la prea multe chipsuri mâncate pe "corabie", ci de invidia că ei au mai multe like-uri. Nu-i trece o clipă prin mintea îmbătată de cântecul sirenei "Like, like me", că dacă o persoană are zeci de aprecieri virtuale, poate în viaţa reală nu are niciuna sau primeşte şi oferă rar câte un cuvânt bun. 

   Personajul crede că trebuie să bată un record, să aibă măcar la o poză peste 100 de like-uri, dar îşi dă el seama oare că până la urmă contează doar acel like care vine de la un prieten adevărat?! Poate avea cu zecile şi să fie false, precum relaţiile cu acele persoane care le-au dat. Având sute de like-uri asta spune despre personajul din "legendă" că în lista lui de contacte sunt foarte mulţi amici virtuali care îi mai dau de plictiseală câte un deget albastru.

     Dacă cineva are doar 100 de prieteni în listă, normal că va primi mai puţine aprecieri faţă de altcineva popular şi la finalul zilei va conta cu câţi prieteni am vorbit faţă în faţă. Iar o fată care are 300 de like-uri se mândreşte degeaba cu ele fiindcă sirenele mint, întotdeauna mint şi îi vor spune că e frumoasă pentru că a primit aprecieri. O fată e frumoasă pentru că e creaţia unică a lui Dumnezeu şi punct!

Ea e frumoasă doar în ochii unora care au dat like şi cei mai mulţi i-au apăsat butonul cu interese ascunse şi pentru schimb. Nu mai facem schimburi de şerveţele şi abţibilde, la maturitate se dă un like pe un like. Care e câştigul de fapt? Are cineva curaj să facă sirena aia albastră să tacă din gură, mergând la fiecare prieten la care i-a dat like şi spunându-i direct ce îi place la el?

      Să rămânem alături de personajul nostru care s-a întâlnit cu o altă ,,sirenă''. Ea îl bate pe umăr şi îl invită să intre în vieţile oamenilor. Personajul apasă un singur buton "Follow sau Urmărire" şi gata, e agent secret care poate afla informaţii despre sute de persoane fără să iasă pe teren. ,,Sirena'' îi şopteşte: Trebuie să îi urmăreşti pentru că viaţa ta e mai plictisitoare ca a lor şi doar nu o să fii o oaie fără minte care se închide faţă de lume?!" Pe scurt, personajul are şansa să trăiască zeci de vieţi, dar din păcate, nu are timp să o trăiască pe a lui.

         O altă ,,sirenă'' ademenitoare se alătură grupului şi începe să îi cânte: 

"Hai spune-ne, spune-ne cine e în poza ta? Spune-ne, spune-ne unde ai fost, ce ai mâncat, cu cine ai umblat? Ce citeşti, ce limbi vorbeşti, ce muzică asculţi? Hai pune laude la greu că doar e profilul tău. Nu uita să dai check in, altfel te consideră lumea pustnic, hai spune-ne totul despre tine, dragă, şi toate informaţiile vor fi vândute mai departe dar ăsta e un alt cântec şi o să îl afli prea târziu."

           Celelalte ,,sirene'' vă las plăcerea să le găsiţi singuri în legendă. Navigaţi cu înţelepciune pe apele mării lui Zuckerberg! ,,Sirenele'' îşi vor găsi pierea când vom începe să ne trăim viaţa în afara lumii virtuale. 

Sunt frumoase dimineţile...

                                               

      În care ai deschis ochii sănătos şi protejat de braţele lui Dumnezeu, iar afară e un Septembrie cu miros de ploaie.
În care ai pacea unei zile de duminică, ziua ta preferată din săptămână.
În care primeşti mesaje de la cei dragi şi simţi că ai motive să mergi mai departe.
În care citeşti o carte bună şi evadezi cu totul din timp şi spaţiu, aflând în acelaşi timp şi răspunsuri la dileme.
Dimineţile sunt un mister frumos şi un cadou pentru cei care mai primesc o zi de călătorie pe pământ. Dacă seara simţi uneori un gol şi dorul după ceva mai mult care să îţi completeze sufletul, dimineaţa e promisiunea că nu mai ai mult de aşteptat şi ghiduşă, parcă te îndeamnă să cauţi un câmp plin cu flori mov sau roşii şi să alergi în picioarele goale dar cu inima plină.

      E frumoasă dimineaţa în care am avut revelaţia că tu ai ales o fată cu ochii, dar pe mine mă va alege cineva mai bun cu toată inima lui curată, şi e mai uşor să te las să pleci din locul tău rezervat la mine în suflet.

    Dimineţile sunt şansa unui nou început, în care putem repara greşeli. Miros de cafea, fructe şi vafe se împletesc cu emoţii şi uneori au gust sărat de la o lacrimă.
Sunt frumoase dimineţile în care toate lucrurile parcă sunt la locul lor, îmbinate ca un puzzle şi ai pace, acea pace care întrece orice pricere şi pe care o dă credinţa în Cel ce iubeşte dimineţile la fel de mult ca şi mine.
Tocmai de aceea ne-a dat întâlnire cu El în dimineaţa....Învierii!

         

    

Motive de recunoştinţă

                           

Aş vrea câteodată să-mi pot scrie gândurile pe cer sau pe nişte baloane colorate şi să i le trimit lui Dumnezeu. În special gândurile de mulţumire. Îmi dau seama tot mai mult, în ciuda dramei personale prin care am trecut anul acesta, că sunt ridicol de binecuvântată şi că Dumnezeu nu e dator să îmi ofere nimic dar îmi dă totul pentru că asta face Dragostea cât e ziua de lungă. Dăruieşte!

    Dumnezeu nu e dator să ne dea respiraţia, sănătatea, fericirea, lucrurile materiale, persoanele pe care le iubim şi dacă ar fi ca noi şi-ar uita să facă ce trebuie, nu te-ai mai trezi dimineaţa şi nu am mai avea lună şi soare. Îmi plac mult răsăturile de soare, în special cele văzute din tren, fiindcă îmi amintesc de un atribut al lui Dumnezeu: credincioşia. El nu poate uita să fie Dumnezeu şi să facă lucrurile după cum Îi este natura.

           Trăim în mod mecanic ca şi cum ni s-ar cuveni fiecare respiraţie. Dar noi Îi suntem datori Lui, nu invers. Totuşi a ales să şteargă toate datoriile noastre la crucea de la Calvar. Iar nota de plată ( separarea de Dumnezeu o veşnicie) nu o mai plătesc decât cei ce resping oferta salvării prin har, nu prin fapte.

    Azi aleg recunoştinţa. După cum spunea psalmistul David şi parafrazez: chiar dacă aş suferi zilnic, aş plânge şi parcă toate valurile ar veni peste mine, chiar dacă nu înţeleg...mă încred în Tine şi mulţumesc! 

Nu există " Aşa sunt eu, nu pot mai mult" ci doar " Nu VREAU să fiu altfel"

Într-o societate în care interesul personal este rege, cei mai mulţi bărbaţi sunt catifea în afara casei şi oţel înăuntru cu mamele, surorile, verişoarele etc. 

Dar Eu te văd pe tine

                           

Am citit într-o carte despre o întâmplare care a produs un click în mintea mea. Acel click care duce la cunoaştere, înţelegere şi liniştea răspunsurilor sigure. 

Un copil a fost prins într-un incendiu iar când familia acestuia tocmai alerga pe scări spre ieşire din casa cu etaj care era în flăcări, băieţelul speriat s-a întors din drum, a plecat de lângă cei dragi şi a luat-o în direcţia opusă. A început să urce scările spre ,,iadul" roşu şi nemilos.
      Partea cea mai interesantă vine acum. Tatăl începe să strige la el din afara casei: ,,Sari, fiule, sari!Te prind eu. " Băieţelul răspunde: ,,Tată, dar nu te văd."
,,Ştiu" îi răspunde tata, ,,dar eu te văd pe tine."

      Nu-L vedem pe Tata din cer în nopţile sufletului şi sentimentele ne spun că El ne-a pus ,,în aşteptare" şi se ocupă de alţii. Poate că nu e un Tată atât de bun pe cât se pretinde. Poate că taţii noştrii pământeşti ne-ar fi scutit de acea noapte, de chinul flăcărilor interioare, dacă le-ar fi stat lor în putere, dar Dumnezeu nu a făcut-o. Poate că ar trebui să le spunem gândurilor să tacă.

      Un gând născut din suferinţă e orb şi mincinos de cele mai multe ori. Nu vedem în întuneric ce face Dumnezeu şi la ce lucrează dar El ne vede. Unul din numele lui Dumnezeu din ebraică înseamnă ,,Dumnezeul care vede".
Nu te văd în noaptea mea dar mi-e îndeajuns că Tu nu îţi poţi lua privirea de la mine!
Dragostea şopteşte: Tu încă nu mă vezi, dar eu te văd pe tine...

,,Răul când va trece, nu va mai domni. Domnul Cel puternic îl va birui!"

                                        

CV-ul lui Tata

                                         

În toate furtunile vieţii, iată cum se prezintă ,,CV-ul" Tatălui nostru din cer:

   Ocupaţia principală: Creator- ,,La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul" Geneza 1:1
 Funcţia ocupată în Univers în trecut, prezent şi în veşnicie:

 Creator, Rege, Lider,  Cârmuitor, Răscumpărător, Părinte, Judecător.

,,Domnul împărăţeşte: să se înveselească pământul şi să se bucure ostroavele cele multe! Norii şi negura Îl înconjoara, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.
Înaintea Lui merge focul şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.
Fulgerele Lui luminează lumea, pământul Îl vede şi se cutremură.
Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ." Psalmul 97:1-5.

     Experienţă nelimitată în:

   Pază şi protecţie: ,,El păzeşte sufletele credincioşilor Lui şi-i izbăveşte din mâna celor răi" Psalmul 97:10.

   Veghe: ,,Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuieşte atât de sus?
El Îsi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ" Psalmul 113:5-6.

    Construcţii şi restaurări: ,,  Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc" Psalmul 127:1.

    ,,Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile" Osea 6:1.

   ,,Căci Domnul răscumpără pe Iacov şi-l izbăveşte din mâna unuia mai tare decât el" Ieremia 31:11

   ,,El va răscumpara pe Israel din toate nelegiuirile lui" Psalmul 130:8.

    Rezolvarea problemelor imposibile: ,,El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr" Iov 9:10.

 ,,Ce dărâmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa" Iov 12:14.

 ,,Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcătului, pe însusi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului..." 

Romani 8:3.

    Psihoterapie: ,,Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă" 1 Corinteni 1:5.

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi aceasta bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos" Filipeni 1:6.

    Vindecări: ,,...căci Eu sunt Domnul care te vindecă" Exod 15:26.

  ,,El îţi vindecă toate bolile tale" Psalmul 103:3. 

 ,,Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie" Ieremia 33:6.

   Învăţare şi instruire: ,,Eu - zice Domnul - te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta"

Psalmul 32:8.

   Împlinirea nevoilor emoţionale: ,,Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimante" Ioan 14:27.

                                    

Dezbraci un suflet sau un trup?

      Căldură mare, my ladies! Termometrele ne dau de ştire că vara e stăpână peste ţară. Nu ne putem duce cu toţii deodată într-o vacanţă răcoroasă sau la munte aşa că viaţa îşi continuă mersul. Şi ce mers! Fără inhibiţii. Picioare bronzate, epilate şi goale în autobuze, magazine, pe străzi şi, dacă iarna ni se face rău la tăierea porcului, în sezonul cald ar trebui să ne fie silă de pieile goale, parcă ieşite dintr-un ,,abator" şi să ne îmbrăcăm. Fetele creştine se îmbracă şi la 40 de grade plus.

Cu câteva sute de ani în urmă, femeile aveau două accesorii acasă: demnitatea şi bunul simţ. Cele două se asortau cu stilul şi formau o apariţie graţioasă şi feminină.

      Cele mai multe păcate de natură sexuală se comit vara. Dacă aveţi şansa ca un băiat să vi se confeseze, veţi afla multe informații despre modul în care sunt ei creaţi și despre luptele pe care le duc în cuget şi ,,încălțând'' într-o oră de discuții papucii lor, veţi pricepe că răspunsul lor la vederea unei fete dezbrăcate e natural.

Fetele îşi găsesc diverse scuze pentru decolteuri, fuste scurte, pantaloni scurţi şi costume de baie, dar cum ar fi să vedeţi voi în fiecare zi în mediul vostru ce vă place cel mai mult şi să nu puteţi atinge şi lua?! Dorința naturală şi lăsată de Dumnezeu, în afara cadrului legitim în care se poate împlini, devine păcat. 

Dorinţa bărbatului e naturală şi se perverteşte dacă îi dă curs în afara cercului stabilit de Dumnezeu: căsătoria.

Imaginaţi-vă fetelor că ar fi pe străzile oraşului vostru haine şi prăjituri şi toate minunăţiile care ne plac nouă. Expuse pe trotuare, la treceri de pietoni, în parcuri şi diverse locaţii. Oare nu aţi înghiţi în sec? Nu aţi avea dorinţe?
Te vei controla dar va fi o tortură să vezi în fiecare zi ,,fructele'' interzise pe traseul tău spre locul de muncă sau şcoală. Nu ţi le permiţi, dar poate mănânci prăjiturile în mintea ta şi îmbraci hainele în imaginaţia ta.
      Înţelegi acum scenariul: vară + indecenţă ( piele la vedere) + bărbați?

Nu că băieții au vreo scuză dacă poftesc. Dar vreau să înțelegi partea ta.

         O fată care își expune anumite zone din trup nu are respect de sine și crede că poate avea și păstra un bărbat dacă îi arată înainte de ziua nunții frumusețea ei fizică.

  Un băiat serios nu va arunca a doua privire către o asemenea fată și nu o va alege ca viitoare mamă a copiilor lui. Un băiat ușuratic va cădea în plasă dar îi va lega doar relația fizică. Când fata a terminat de expus tot din ,,vitrină'', băiatul se duce la următoarea.

,,Dar pe noi nu ne leagă doar sexul, facem și alte lucruri împreună și ne simțim foarte bine'', o replică pe care am auzit-o des. Una de 2 bani. Nici chiar persoana nu crede ce spune. Dacă nu vă leagă sexul, dovediți prin abstinență până în noaptea nunții. Dacă nu o vrei doar pentru sex, bărbate, dovedește cerându-o de soție și asumându-ți toate responsabilitățile.

      Vara, fetele au tendința să se compare între ele ( care e cea mai bronzată, are picioarele cele mai lungi etc.) iar băieții să poftească.
 Ca în fiecare anotimp, facem alegeri și vara. Doar că alegerile specifice sezonului cald țin de relația trup-suflet.

      Un suflet curat îi va ,,interzice'' trupului să se arate. 

    O fată care îi iubește pe băieți cu dragostea lui Cristos va dori să îi protejeze de ispitele cărnii și își va dezvălui sufletul în fața lor, nu trupul. 

Câștigi osândă împreună cu băiatul pe care l-ai făcut să păcătuiască dacă nu ai grijă la îmbrăcăminte. Nicio fată nu este scuzată de Dumnezeu.
 El respinge scuzele ,,nu știam, nu pot altfel, așa sunt eu; toate umblă așa.''

Și dacă toate fetele indecente vor sfârși în nefericire și divorț, vrei și tu partea lor?

       Dezbracă doar sufletul, când trebuie!

  

Joacă vs Iubire

                   

            




      Când unul iubeşte şi celălalt doar se joacă... Astfel de poveşti sunt doar avanpremiera pentru adevărata poveste.

   Decât să suferi o viaţă întreagă cu cineva, alege suferinţa de scurtă durată până cunoşti un om croit de Dumnezeu după forma ta.

  Dacă într-o relaţie (înainte de căsătorie) există mai multe lacrimi decât zâmbete, e clar că trebuie să o închei. Dumnezeu ne vrea sfinţi dar şi fericiţi. Ambele vin la pachet.

  Nu contabiliza cât dai unui om dar, când numai tu oferi timp, atenţie, afecţiune, daruri şi celălalt doar primeşte (ca Marea Moartă), nu e bine pentru sănătatea ta emoţională. 

      Într-o relaţie se pompează sentimente în DOI.

  Doar în tragic-comedie stă unul cu un bidon gol şi tot bea din el iar celălalt îl umple de fiecare dată când se goleşte. Continuă să faci acte de caritate cu acea persoană dacă asta simţi şi vrei, dar nu te căsători cu ea. Vei fi obosit de parcă ai fi trăit 100 de ani, în doar câteva luni. Experienţele nefericite ale unora stau mărturie.

     Relaţii de tipul ,,eu îl vreau, el nu mă vrea" sau invers, întâlnim din nefericire şi în biserici, nu doar în filme. Când Dumnezeu pune doi tineri împreună, e reciproc şi dragostea nu vine pe rând şi la distanţe mari de timp. 

   Nu aştepţi un an să te iubească precum iubeşti tu. Când se întâlnesc ochii prima dată, şi inima răspunde. Ambele inimi.

       Iubiţi cu toată inima dar luaţi şi capul cu voi în relaţii. 

                                            

    

Dragoste fabricată

  

   

          Coborând în vis într-o zi

          Am ajuns într-o grădină cu alei pustii;

          Doar vântul şoptea cântece prin ramuri,

          Nebun ca şi un cal fără de hamuri.



         Dar lâng-un pâlc de arbori arţăgoşi

         Un mustăcios motan ,,torcea” gogoşi

         Umplând vase imense de-alabastru

         Şi îngânând un cântec despre-un astru.



        Stătui în faţa lui prosteşte

        Şi-l întrebai ce astru proslăveşte,

        Dar el îşi linse mustaţa, râzând

        Şi spuse ,,eu cânt şi fabric dragoste oricând.”



       Eu fac gogoşi şi dau oricui îmi cere

       Dar numai eu ştiu că-s amare ca o fiere,

       Căci se numesc iubiri fără valoare

       Şi sunt umplute cu momente trecătoare.



       Pe dinafară dragostea mea e-o splendoare,

       E plină de promisiuni şi de culoare

       Dar gustă doar un pic din ea,

       Şi-ai să regreţi toată viaţa ta.



       L-am refuzat tăios şi am plecat

       Căci gogoşile lui însemnau păcat,

       Şi-am vrut să aflu dacă în grădină

       Există dragoste curată şi lumină.



      Şi am aflat-o la o cruce veche

      Unde plângea un Miel fără pereche,

      Lumea ce cumpăra gogoşile unui motan

      Sfârşind în labele lui satan.



     Mielul perfect murind pentru o lume imperfectă,
 
     Distrusă de-un motan viclean.

     Ce dragoste cerească pentr-un pământean!

     Şi ce miracol că există dragoste nefabricată.

Ziua bărbatului adevărat

                                                     

    Am fost înţelegătoare şi aţi primit ce aţi vrut: o zi numai a voastră, un 5 Mai. O zi în care să vă treziţi de dimineaţă şi privindu-vă în oglindă să ,,rageţi'' multumiţi: ,,Thank God, I'm a man!'', în timp ce prietenii fac coadă la uşa voastră să ieşiţi ca între bărbaţi. De îndată ce închizi uşa casei după tine ai două opţiuni. Te duci prin toate locurile ,,dure'' şi faci toate acele chestii care crezi tu că îţi pun în evidenţă trăsăturile masculine, ori îti alegi activităţi care spun despre tine că eşti un viteaz, un bărbat adevărat.

          Oare la ce ne gândim noi, femeile, când epuizăm sintagma asta?! Aş vrea să mă crezi că o femeie îşi poate da seama în primele minute după ce te-a cunoscut din ce fel de aluat eşti plămădit. Chiar dacă s-ar lăsa păcălită câteva momente de zâmbetul tău şarmant ori de privirea profundă cu care o cercetezi; în adâncul inimii o femeie ştie, deşi nu ar putea pune în cuvinte, dacă e în siguranţă cu tine. 

       Fiind pusă în postura de a sta între doi bărbaţi, ea va intui de bratul cui să se sprijine mai mult; dacă te analizează pe furiş, ea nu îţi va observa doar culoarea ochilor ci şi limbajul lor.

 Privirea ta nu va trece de gulerul de la bluza ei ci îi va căuta privirea sau îti vei pleca capul şi gestul acesta îi va spune că eşti interesat de persoana ei, şi nu de formele sau dimensiunile trupului ei.

    Tu vrei să fi un bărbat adevărat; în traducere: un neînfricat ocrotitor, un prieten, un iubit pentru care ea merită să aştepte până la durere; dar pentru a dovedi că eşti aşa, vei evita să cazi în capcanele întinse de mass-media, de creştinismul secular şi de ,,băieţeii'' cu convingeri dure. Mesajele transmise de toate aceste surse creierului tău de bărbat plantează în tine anumite convingeri despre lume şi sexul opus, pe care le descarci apoi în stilul tău de viaţă.

Ţi s-a spus poate că noi suntem complicate şi nu trebuie să munceşti ca să înţelegi 

o femeie. Oricum te vei izbi de diferenţele dintre structura ta interioară şi a noastră. 

       Deci, doar un băieţel în corp de bărbat se opreşte la diferenţele care îl jenează sau îl enervează, în timp ce un bărbat va considera o aventură nesfârşită cunoaşterea şi acceptarea tuturor laturilor unei femei. 

    Un bărbat adevărat ştie că din spatele unor gratii de tristeţe, timiditate sau ruşine, inima unei femei curate şi credincioase doar unui El, îşi cântă cântecul. 

El îi va auzi versurile dacă exersează ,,piesa'' cu toate femeile din viaţa lui ( mama, soră, verişoare etc.) în aşteptarea femeii potrivite.

În ziua în care o vei vedea prima oară nu te vei trezi că cineva aruncă peste tine o mantie invizibilă ţesută din calităţi şi talente; ci tu ar trebui să o ai deja dacă ai repetat cântecul prieteniei, politeţii, bunelor maniere, cavalerismului, tandreţei, înţelegerii, iubirii Agape cu mama sau cu sora ta. Noi ne gândim că dacă te răsteşti la sora ta sau îi trânteşti uşa în nas, vei face la fel şi cu soţia ta, poate nu la inceput însă cu siguranţă după ce desfaci ,,borcanul cu miere.''

       O dorinţă care nu se stinge în sufletul unei femei este visul în care el nu apare ca un ,,vânzător'' de ,,te iubesc'' în stânga şi în dreapta ci ca un prinţ care trăieşte după eticheta împărăţiei Cerului; prin urmare el nu se poate amesteca printre bărbaţii obişnuiţi ce spun oricărei amice ,,Îmi eşti dragă'' şi, nu au nici o problemă să îşi atingă, îmbrăţişeze sau sărute ,,bunele prietene''. 

Un bărbat adevărat nu va gândi că poate fi doar prieten cu o fată, chiar dacă el poate discuta cu oricine pe diverse teme, însă îşi păstrează ascunse sentimentele, visele, dorurile, amintirile, luptele şi cuvintele dulci doar pentru o ,,Ea''.

Cineva spunea că în dragoste nu există decât două stări: ori taci, ori vorbeşti. 

Stare intermediară nu există. Realizezi cât de grijuliu trebuie sa fii cu tăcerile şi conversaţiile tale ca să nu se ajunga la percepţii false ale realităţii dintre tine şi orice femeie cu care ţi se intersectează paşii? Unele dintre noi sunt mai visătoare şi s-ar putea să îţi citească printre rânduri exact opusul a ceea ce simţi doar pentru că nu ai ştiut să pui limite foarte clare.

     Care sunt locurile frecventate de un bărbat puternic? Dacă îţi vine în minte mai întâi sala de sport sau terenul de fotbal, şi nu locul unde îţi pleci genunchii pentru întâlnirea dintre tine şi Dumnezeu; dă-mi voie să îţi spun cu strângere de inimă că o femeie îşi doreşte un bărbat care să îşi dea viaţa pentru ea, nu neapărat la propriu ci să o pună pe ea înaintea lui în toate domeniile; însă un astfel de bărbat e un om al rugăciunii, nu un fluturaş care zboară mereu de la mall la fotbal sau la ştrand cu prietenii.

 Sigur că linia ta de discuţii cu Dumnezeu trebuie să fie deschisa oricând, cu siguranţă sportul e sănătos în doze echilibrate şi, nu ne imaginăm că viteazul lui Dumnezeu e un bărbat cu înfăţişare de om al peşterii cu o viaţă ciudată şi singuratică; dar ceea ce cauţi şi doreşti mai întâi în fiecare nouă zi, te reprezintă. Fie eşti un prinţ, fie un cerşetor dupa plăceri de o clipă.

   Nu poţi să îţi împaci conştiinţa şi prietenii libertini, în acelaşi timp. Chiar în biserică e un mare risc să îţi faci un cerc de prieteni fără să apelezi la sfatul lui Dumnezeu care cunoaşte intenţiile şi inimile, pentru că de cele mai multe ori ei te vor duce la activităţi de petrecere a timpului liber care nu au nimic în comun cu principiile tale declarative.     
     Dacă eşti un bărbat adevărat, nu te vei putea folosi de scuza că toate lucrurile ne sunt permise dar nimic nu trebuie să ne domine sau de pretextul jalnic că trebuie să faci aceleaşi lucruri ca şi necredincioşii pentru a-i câştiga.

 Poţi câştiga pe cineva care se uită la ,,Twilight''sau filme de acţiune şi ascultă rock, dacă şi tu faci acelaşi lucru? 

    Ce îi oferi tu diferit, o altă versiune ,,creştină'' de poveste cu vampiri?! Oare nu e cea mai ironică şi crudă minciună a diavolului aceea că dacă punem cuvântul ,,creştin'' înaintea unui alt cuvânt aparent cuminte, suntem în regulă şi încă şi un exemplu demn de urmat pe deasupra. Un bărbat puternic în credinţa sa, se va uita la filmele la care şi Dumnezeu s-ar uita împreună cu el, şi va aplica aceiaşi regulă muziciii, hainelor sau prietenilor. Cei care aleg calea mai largă, ajung doar o versiune a ceea ce ar fi putut deveni; sufocaţi de plânsul lor fără glas.

   Câteva dintre gândurile unei femei despre viziunea cu privire la tine ,,El-lule'' ţi-au fost dedicate ca să meditezi de ziua ta, ziua bărbatului adevărat...zi care ar putea fi aceea în care te trezeşti păşind în visurile pe care le are Dumnezeu pentru tine, alături de promisiunea Lui că odată inima unei femei alese îţi va mulţumi.

De ce să spunem ,,Paşte Fericit”?

                    De ce să spunem ,,Paşte Fericit"? Cine e fericit de fapt? Mielul crescut pentru friptura tradiţională, oul roşu, iepuraşul imaginar?! Burta ta plină e fericită, nu-i aşa? Hainele noi cumpărate pentru că aşa e tradiţia te fac fericit? Nu înţeleg de ce Sărbătoritul e scos din această urare. Nu înţeleg de ce o repetăm an de an. Eşti fericit sau ai găsit fericirea de Paşte?
Poate tu ai fost învăţat că lumina dată de acea lumănare de Paște, pe care ai dat bani, ar avea nu ştiu ce puteri fiind sfinţită de preot şi ar aduce lumina şi bucuria învierii în sufletul tău. Dar ateii nu pot fi aparent fericiţi şi să aibă un sentiment de căldură sufletească privind o lumânare cum arde? 
     
     Toată România se declară creştină dar în realitate.....Câți iau Scriptura în serios?.... Se vede în special la marile sărbători creştine când oamenii iau de bun tot ce le dictează preotul şi tradiţia fără să cerceteze singuri ce sunt învăţaţi, acasă, cu Biblia deschisă. Lumina învierii nu o primeşti de la focul din cer ce vine la Ierusalim ( regizat bineînţeles) şi de la lumânări făcute de oameni chiar dacă sunt aprinse la biserică. 
Ce contează unde le aprinzi când ele nu pot alunga întunericul păcatului din inimă. Isus Cristos, Sărbătoritul e Singurul care îţi poate da lumina fără să te pună la plată cum o fac preoţii. Nu intenţionez să lovesc o anumită religie, doar argumentez cu privire la nişte lucruri ce sunt adevărate.
       
     Romanii au sărbătorit în timp ce Fiul lui Dumnezeu murea înaintea lor pe cruce dar în fiecare an, oamenii iau locul romanilor şi nu sărbătoresc Învierea ci cadourile primite, casa aranjată, masa bogată, vizitele la prieteni şi rude, mersul la biserică. 
Se mai gândeşte cineva ce a simţit oare Dumnezeu Tatăl să îşi vadă Unicul Fiu pe cruce în timp ce creaţiile Lui pentru care îşi dăruise Fiul ca să-i salveze, sărbătoreau cu nimicuri sau Îi întorceau spatele?! People, dacă toţi ştim teoretic de ce a murit Isus, nu e o nebunie să mai căutăm să ne cumpăram salvarea sau să-L îmbunăm cumva pe Dumnezeu cu o spovedanie, milostenii, lumânări, pască sfinţită etc. 
      Dar chiar aşa am ajuns, să Îl vedem pe Dumnezeu ca pe un copil la care Îi dai bomboane să îi treacă supărarea sau să tacă? ,,Şi, dupa Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare...Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar dupa aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfa o singura dată, ca să poarte pacatele..." Evrei 9:22,27,28.
     Scopul pentru care a murit şi a înviat a fost să ne poarte păcatele pentru ca noi să nu mai plătim pentru ele cu moartea sau cu altceva. E simplu de scris şi la nivel de teorie dar oh, cât l-a costat pe El. Creatorul tău şi-a făcut cadou Fiul dar tu, dacă ai avea un copil şi cineva ţi l-ar omorî, te-ai răzbuna şi nu ai putea să ierţi. 
Cu atât mai mult, dacă ţi-ai da de bunăvoie şi nesilit fiul ca să plăteşti datoria unor oameni care ţi-au făcut numai rău, şi ai vedea că ei nu acceptă darul tău ci îl batjocoresc, îl scuipă, îi neagă valoarea şi identitatea şi sărbătoresc lângă cadavrul fiului tău, ce ai simţi şi cum ai reacţiona?
   

       ,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Ce nu e logic în acest verset? Cei care CRED primesc mântuirea cât sunt în viaţă, nu după moarte când vine judecata, nu cei ce fac anumite ritualuri şi dau bani pe acatiste şi diverse obiecte de cult. Dacă un prieten ţi-ar spune că ţi-a plătit toate ratele la bancă, l-ai crede după ce ai vedea chitanţele nu-i aşa? Pur şi simplu ai crede şi ai accepta cu recunoştinţă darul lui. 
Când sunt atâtea dovezi istorice, arheologice ştiinţifice, teologice despre cine a fost Cristos şi rolul pe care l-a avut în istoria omenirii, ce trebuie să mai facă Dumnezeu ca tu să crezi şi să încetezi a mai face fapte bune?

În urma credinţei în jertfa Lui care te graţiează în faţa lui Dumnezeu şi te face din păcătos un sfânt, ajungi să faci şi fapte bune. ,,Căci noi suntem lucrarea Lui si am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele" Efeseni 2:10.

         

           Ar trebui să ne ferim de urări tradiţionale şi să chemăm oamenii la Domnul Isus care a Înviat o dată pentru totdeauna ( nu în fiecare an de Paşte) şi ne-a lăsat o invitaţie în Evanghelia după Matei: ,,Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă." Nu ai obosit de tradiţii, păcate, lucrurile pe care nu le poţi rezolva, golul din inimă, tensiune şi stres? 
Mergi la El prin rugăciune aşa cum ai vorbi cu un Tată care şi-a dat Fiul ca să-ţi plătească cea mai mare datorie. Doar vorbeşte-I deschis şi sincer. 

       Nu ai nevoie de altceva în plus ca să ajungi în prezenţa Lui. Nu te mănâncă nici un sfânt până la El pentru că sfinţii au fost şi sunt oameni ca mine şi ca tine, păcătoşi dar iertaţi şi văzuţi ca sfinţi de Dumnezeu când se uită la ei prin lentilele jertfei de la cruce. Nici un om nu poate fi făcut sfânt de către un alt om. Nu există nici un verset biblic care să argumenteze aşa ceva, iar sfinţii care sunt în cer nu pot fi intermediari între tine şi Dumnezeu. Roagă-te Lui, nu unor oameni morţi. 

     Când vrei să vorbeşti cu tatăl tău, nu angajezi un secretar intermediar care să-i transmită mesajele pentru că ar fi o nebunie şi nu ai dovedi că ai încredere în tata. 

De ce să nu te raportezi la fel şi la Dumnezeu? Îmi vei spune că El nu e om ca să îţi permiţi. Tocmai pentru că El te invită şi a făcut pentru tine ce nu va face niciodată un om, trebuie să vii direct la El. 

       Pentru tine, de ce a înviat Cristos? 

                               

În culisele îndrăgostiţilor

                                            

    S-a terminat ultimul act al piesei
    Iar El şi Ea se-ascund după perdele,
    Prea obosiţi de ei înşişi să mai vorbească
    Decât prin ţipete tăcute, grele.

    La început au înotat în marea de iluzii
    Dar ea-i purta spre ţărmul suferinţei,
    Spre trecerea prin poarta dezvăluirilor
    Unde trăiesc fatalele concluzii.

    Ajunşi acolo după nopţi de contopire
    Cu fiinţa ce-au numit-o fericirea,
    Cei doi actori la teatrul vieţii plâng pe scena goală
    Căci li s-a terminat prea repede iubirea.

   Au ros cu dinţi înfometaţi de-afecţiune
   Tot caşcavalul clipelor în doi...
   Şi au rămas cu ambalajul frânt în mână,
    La fel de dornici şi de goi.

   S-a terminat ultimul act al piesei...
   Un oarecare El şi Ea se-ascund după perdele
   Căci n-au văzut dincolo de cele două trupuri
   Îmbrăţişate în numele...iubirii.

          În dragostea Eros îl vrei pe celălalt, în dragostea adevărată vrei binele suprem al celuilalt! Când te îndrăgosteşti tu eşti centrul iar el/ea ,,obiectul" care îţi satisface dorinţele; când iubeşti celălalt e totul. Nu mai puneţi în aceiaşi propoziţie îndrăgostirea cu iubirea.

Motive LOGICE pentru care o fată nu ar trebui să facă primul pas într-o relaţie

                                 

            1. E nepoliticos

     Până acum nu am cunoscut pe nimeni care să aibă obiceiul de a intra neinvitat în casa cuiva şi de a se aşeza la masă. Oricât de mult ţi-ar plăcea un băiat, dacă tu eşti cea care îl abordează şi nu aştepţi ca el să facă primul pas spre tine, va fi ca şi cum ai fi intrat peste noapte în casa lui, te-ai fi făcut comodă şi ai aştepta să fi servită cu ceva deşi nimeni nu te-a chemat. Orice fată decentă ar roşi doar la gândul acesta.
     Chiar dacă vrei să arunci vechile clişee de curtare la coş, totuşi cred că eşti prea bine crescută ca să intrii neinvitată în casa unui străin, cu atât mai mult în sufletul lui.

          2. Inversezi rolurile

     Ne-am emancipat dar nu e de bine. De când e lumea, în toate poveştile de dragoste bărbatul era cuceritorul. Existau şi excepţii dar nu s-au dovedit a fi fericite. 
Nu veni cu scuza că e timid şi aşteaptă să preiei tu conducerea şi să-i dai semnale roz că-l placi. Există întradevăr anumite ,,semnale" feminine nevinovate cum ar fi un zâmbet de încurajare, dar e neruşinare să îl abordezi tu prima pe net sau live, să frecventezi locurile unde şti că merge el doar ca să te observe, să ceri numărul lui de telefon sau adresa de mail de la un prieten comun, ori chiar să-i ceri ajutorul la teme, cursuri, proiecte de serviciu.
Actul de a colabora în sine nu e rău şi probabil ai învăţa o groază de la el dar nu ai juca cu cărţile pe faţă. Motivaţia ta ar fi să-l faci să se îndrăgostească de tine. Numeşte-mă demodată, dar e prea riscant pentru că nu şti ce ,,vânt" îţi poate întoarce cărţile, el va citi adevărul şi îţi va întoarce spatele. Nici un bărbat nu vrea să fie cucerit!
      
        Întrebaţi bărbaţii! Faceţi un sondaj, dacă nu credeţi pe cuvânt un psiholog :)
Oricât de timid şi pierdut ar fi un băiat în prezenţa fetelor, când iubeşte, sublinez, când e implicată şi inima lui, va face primul pas. Poate nu când vrei tu, dar îl va face şi între timp vei aştepta răbdătoare pentru că eşti matură, şi nu o fetiţă care întinde mâna după prăjitura fierbinte cu ciocolată de pe masă.
De-alungul istoriei trebuie să fi trăit milioane de timizi irecuperabili şi totuşi s-au însurat şi au dus genomul uman mai departe.
      Nu te aştepţi ca maşina de spălat haine să spele şi vase fiindcă a fost creată pentru un scop şi are anumite limite. Trăim într-o societate în care anormalul şi patologicul au devenit norme de trai dar totuşi, oamenii normali, educaţi, frumoşi în interior, încă mai cred în rolurile clasice ale bărbatului şi femeii şi lasă ,,maşina de spălat" să-şi facă treaba pentru care a fost fabricată.

        3. Ce poveste le vei spune copiilor tăi?

Copiii sunt curioşi şi vor vrea să ştie cum v-aţi cunoscut. Chiar şi pentru mintea lor fragedă va fi ciudat să audă că tu ai fost cea care a făcut paşi spre tatăl lor. 

Vrei să râdă de el sau să-l considere slab? Există posibilitatea să-şi piardă respectul şi pentru tine. Iar dacă de la început ai fost cu iniţiativa, în căsnicie vei face pe şefa şi, nu va exista o prietenie adevărată între voi în care deciziile se iau împreună şi se respectă principiile biblice legate de supunerea în Domnul.
    Tuturor ne plăceau în copilărie poveştile cu prinţese şi prinţi care le salvau şi ne-ar fi deranjat să citim o carte în care personajul feminin se luptă cu spada pentru un el sau călătoreşte peste mări şi ţări ca să-l întâlnească. Chiar şi în viaţa adultă, copilul din noi s-ar revolta să trăim un basm inversat. Permite-i bărbatului să fie un prinţ! În joc nu e o poveste de adormit copiii, ci două inimi.

         4. Vei regreta

    La un moment dat, poate într-o ceartă, e posibil ca el să-ţi reproşeze că l-ai ,,agăţat", că nu i-ai dat voie să fie bărbat şi chiar dacă nu ţi-ar spune nimic şi ar fi mulţumit, vei avea regrete că nu ai trăit un început de poveste mai puţin obositor, în care tu să fi super relaxată şi indiferentă iar el să lupte până îţi câştigă inima.
     Te vei întreba dacă el te-ar fi observat, în cazul în care nu te-ai fi dus tu să-ţi faci loc cu coatele doar ca să i te prezinţi. Te vei întreba, dacă te-ar mai alege dacă ar fi să o ia de la capăt. Regretele se vor adânci când vei povesti cu o prietenă care e încântătă că a fost cucerită romantic şi cerută cum nu se aştepta. Dacă faci pasul cel mai grav, şi anume să pui marea întrebare ,,Vrei să ne căsătorim?", ori îl vei pune pe fugă şi tu vei rămâne marcată pe viaţă din cauza umilinţei, ori va spune ,,da" şi tu te vei întreba mereu, chiar şi la bătrâneţe: ,,Cum ar fi fost dacă mă cerea el?".
               
Dacă tu faci primul pas, ce garanţii ai că nu va trebui să-i faci şi pe următorii iar relaţia ar fi oricum numai normală şi benefică nu. Ai trage tu mai mult căruţa iar el ar sta nepăsător în ea, metaforic vorbind.
Un ultim motiv ar fi că nu ţi se va părea amuzant când prietenii vă vor întreba cum v-aţi cunoscut şi el va minți sau va recunoaște: ,,Ea....."
      Bărbaţii adevăraţi vor să facă primul pas nu din orgoliu masculin ci pentru că aşa au fost creaţi şi e natural pentru ei, cum e pentru tine să porţi o rochie. Dacă iubeşti, aşteaptă-l să vină cu întrebarea. Tu eşti doar cu răspunsul!

Despre frumuseţe

                                                            

,,Dumnezeu ne-a sădit veşnicia în suflete. Tot acolo se află şi dorul de a fi frumoase.'' John&Stasi Eldredge ( citat extras din cartea ,,Eu,femeia'')

Frumuseţea pe care o radiezi poate fi întunecată sau luminoasă datorită lucrurilor pe care le porţi în tine şi le gândeşti.

  Dacă în tine e bunătate, lumea din jur îti va părea bună. Vei selecta din mediu lucrurile bune, ignorând cele negative care implicit fac parte din lumea noastră căzută. Doar dacă nu le poţi schimba, ignoră-le. Dacă există şansa să îţi aduci contribuţia la o schimbare pe care Dumnezeu vrea să o facă, lasă ca viaţa ta spirituala bogată şi frumoasă să iasă afară.

    Dacă gândeşti frumos, tot ce te inconjoară şi pe care pui mâna, va purta amprenta frumuseţii.
    Daca hrăneşti egoismul, răutatea şi mândria chiar şi fluturii îţi vor părea cenuşii.
Dacă rosteşti numai adevărul, gura ta va fi frumoasă.
    Dacă vei plânge cu cei ce plâng, vei avea ochi frumoşi şi de neuitat.
    Dacă prin modul în care te îmbraci îi determini pe bărbaţi să îţi privească ochii şi faţa, nu formele trupului, atunci ai atins frumuseţea exterioară.
    Dacă îi duci în ispită prin îmbrăcămintea ta, eşti doar senzuală, dar nu frumoasă în adevăratul sens.

       Ochelarii prin care privim lumea sunt alegerea noastra şi se potrivesc cu dioptriile ochilor sufletului. Ai dioptrie de 3 plus la dragoste sau la răutate? Dar bucuria, e cumva pe minus 5? Poţi fi propriul oftalmolog ca să afli cum stai. Iar Isus e aproape de tine şi pregătit să îţi dea ,,lentile” noi. Dorul de a fi frumoase e împlinit numai de El!

Martisor pentru tine, femeie

                                         
                                                 

                
    Ştii că dacă inima ta ar fi o carte, coperţile ar fi alcătuite din petale ţesute din bucăţi de cer iar cotorul ar fi sărutul lăsat de buzele lui Dumnezeu?! Ştii cât eşti de valoroasă?! Atât cât spune Cel care te-a creat şi te cheamă pe nume...

De-alungul timpului, femeia a fost descrisă în zeci de moduri. Femeia a fost asociată cu primăvara, de aici şi obiceiul de a-i dărui mărţişoare de 1 Martie.
    Aş vrea să îţi dau o nouă perspectivă: Femeia ca o carte.

Tu eşti o ,,carte" scrisă de El şi dacă ai vrea să numerotezi paginile, nu ai reuşi niciodată pentru că pe fiecare filă e scrisă toată veşnicia iar tu ești o poveste, aşezată în biblioteca lui Dumnezeu.

Dacă dragostea Lui ar fi un alfabet, L-ai învăţa de la prima pagină; ţi-ar umple toate rândurile cu frumuseţe iar încă din primul capitol ai ,,citi” tot...cerul.

Dumnezeu şi-a lăsat amprenta pe toată nemărginirea universului dar nu s-a semnat decât pe Viaţă, cu cea mai scumpă ,,cerneală”: sângele Fiului Său...
         Tu eşti ,,autograful" lui Dumnezeu pe pământ! 

                              

                          

                                                       

                                                        

Visele tale vorbesc în numele tău

                                                        

Visele fiecărui om povestesc despre el, mai eficient decât reuşeşte să redea realitatea orice carte sau să explice termeni un dicţionar.

     Nu îl întreba multe pe cel de lângă tine, caută să afli care îi sunt idealurile şi îl vei cunoaşte la nivelul esenţei. Dacă nu ţi le va spune el însuşi, o vor face acţiunile lui; pentru că fiecare om e direcţionat de visele lui. E o lege naturală şi cine nu admite asta e invitat să privească adânc în interiorul lui, să se confrunte cu adevărul că, la un anumit nivel, suntem și suma viselor noastre. 

Nu ştim cu precizie dacă visele s-au născut înainte de căderea în păcat sau după drama din Eden, însă nu ai nevoie de prea multă analiză ca să afli că porţi în tine idealuri. Plimbă-te pe străzile oraşului tău şi priveşte cu atenţie la oameni, nu prin ei cum se întâmplă adesea; chiar cerşetorul de pe marginea unei borduri, cel cu privirile mereu plecate şi cu pungi goale alături, trăieşte cu un vis: acela de a supravieţui zilei de azi.

    Tu ce ideal porţi în tine, pentru ce trăieşti automat sau conştient? Care este obiectul iubirii tale? Poate bunuri materiale, care să le clasezi drept ,,trofee”, spunându-ţi: ,,Am reuşit în viaţă! Am făcut-o mai bine ca cei mai mulţi. Am plantat un copac, am construit o casă, am crescut un copil.” Posibil ca o persoană să fie ţinta eforturilor tale, o iubire neîmpărtăşită de care nu te mai poţi desprinde pentru că o idolatrizezi, un anumit cerc social...Listele sunt deschise şi lungi, caută prin sertarele sufletului. 

      Cei tineri obişnuiesc să viseze larg, mult, îndrăzneţ, în timp ce trecuţii prin şcoala experienţei se limitează la a visa responsabil.

   Visele tale nu vor tăcea, nici măcar în timp ce Dumnezeu vorbeşte inimii tale, ele nu vor înceta să te motiveze la diverse fapte prin care să le atingi, să le iei în mână la propriu.

Se întâmplă să rămâi cu idealuri mărunte, dar ce contează e prezenţa lor care îţi va trezi în fiecare dimineaţă inima, raţiunea, iubirea...

Diavolul nu a îmbătrânit degeaba, a aflat că suntem nişte visători, prin urmare s-a specializat în ,,fabricarea” şi distribuirea lor. De fapt, putem îndrăzni să afirmăm că o definiţie simplă a tuturor lucrurilor dominate de materie (toate instituţiile, guvernele, organizaţiile) ar fi ,,uzine de idealuri”. Toate îţi vând, integral sau la reducere, pachete cu vise.

    Un lucru fundamental despre vise, marele secret pe care oamenii nu îl cunosc până nu le este descoperit de Creatorul, este faptul că visele şi idealurile nu sunt plăsmuite de noi. Majoritatea credem că ştim cum stau lucrurile în ce le priveşte, doar Dumnezeu ne-a înzestrat cu liberul arbitru, deci ,,Eu sunt cel care am acest vis, e al meu, l-am creat prin logică.”

Însă Biblia ne arată că avem capacitatea de a alege (Deuteronom 30:19) nu de a crea, pentru că suntem noi înşine fiinţe create şi nicăieri nu găsim scris că există ,,alegere şi un element în plus...”

     Deci, să fie chiar şi idealurile pe alese?! Dacă răspunsul evident e afirmativ, cine sunt ofertanţii? Ca şi în cazul binelui versus răul, totul indică spre războiul cosmic dintre Dumnezeu şi satana. Însă ultimul e o fiinţă creată, cum ar putea să conceapă vise?! Ceea ce meştereşte însă se cheamă falsificare. Aruncat cu privirea în lucrările Singurului Creator,şi luat una bucată de ideal sau o porţie din el şi copiat strâmb.

De fapt, ceea ce noi numim vis neîmplinit e doar rezultatul acţiunii diavolului în viaţa noastră; fie că ne bucurăm să conştientizăm asta, fie că nu. El e cel care îţi oferă vise surogate şi promisiuni ca după ce le accepţi să te lase singur cu ele. Îţi va ţine companie doar dezamăgirea, ce se instalează după ce te lupţi şi lucrezi în van; promisiunile nu s-au împlinit nici măcar pe jumătate, eforturile nu au atras nici o reacţie.

        De cealaltă şi singura parte care contează, Dumnezeu când aşează în noi un vis, merge pas cu pas alături de noi; aşa că vom forma un trio remarcabil: El, idealul şi eu. Îl simţim alături dacă visul e original, nu există moment în care să ne lase singuri pe drumul împlinirii lui...

Tendinţa umană în general este de a visa la nivelul primar, cel al trebuinţelor bazale, astfel că întreaga existenţă a multor semeni înseamnă luptă pentru gratificarea lor. 

Un dialog obişnuit într-o zi de luni la serviciu sau şcoală, e o dovadă solidă. Cineva întreabă ,,Ce-aţi făcut în week-end?”, iar răspunsurile sunt variate: ,, Am fost la o petrecere, aşa m-am distrat, am băut şi am mâncat pe cinste!” , ,,Am fost la cumpărături, stai să vezi ce ţoale mi-am achiziţionat ” sau ,,Am muncit sau studiat ore suplimentare pentru promovarea/bursa pe care o aştept demult.” Se observă facil componentele acestor idealuri.

   Construcţia nu s-a oprit aici, mai avem şi nivelul superior, cel al scopurilor, idealurilor care depăşesc mediocritatea. Atunci când ţi se întâmplă să ai acea tânjire în toată fiinţa, acel dor pe care nu-l poţi identifica; priveşti ceva cu adevărat frumos, atingi o floare şi te minunezi de simetria şi perfecţiunea alcătuirii ei, şi apare strigătul ,, Vreau ceva mai mult! Există ceva mai mult decât zbaterea pentru trup. Nu mă mai pot mulţumi cu banalitate şi mediocritate în nici un domeniu.” Aici eşti pe terenul preferat al Creatorului. În termenii dicţionaruluiLui de vise, acel ,,ceva mai mult” înseamnă idealul Lui suprem, unic şi irevocabil: Împărăţia Lui. 

Înseamnă relaţia restabilită cu El, părtăşia tot mai strânsă până ce Împărăţia vine pe pământ, şi domneşte în inimi, în lumile noastre individuale.

           El are un singur Vis...pentru fiecare, visul Împărăţiei. Iar dacă nu ni s-au împlinit planurile ar trebui să ne gândim că, ce am făcut de fapt a fost să încercăm să potrivim în ele un Dumnezeu infinit, plăsmuitor de vise, în loc să ne găsim noi locul deja rezervat în planul Lui. Din visul Lui se nasc celelalte idealuri care să te ajute să devii ceea ce El intenţionează, un purtător al Împărăţiei. Aceste ,,celelalte” vise sunt unice şi irepetabile precum Adn-ul fiecărui om...

S-ar putea ca pentru tine unul din vise să fie căsătoria cu o anumită persoană, de exemplu, pentru că numai prin asta, El ar putea modela în tine caracterul Cristic; ar alege astfel să nu folosească celibatul în dreptul tău ca instrument de aducere a Împărăţiei în lumea fiinţei tale, ,,..precum în cer”.

El e mai interesat decât tine să ai parte de lucrurile de care nu te poţi lipsi în viaţa de aici, cele necesare pentru trai; însă nu va împlini trebuinţele tale dacă acestea îţi sunt idealul şi visul pentru care trăieşti. Cât de des te simţi străin, nelalocul tău pe pământ şi tânjeşti dupa locul în care totul e caracterizat prin ,,deplin” ( 1 Cor. 13: 12)?

    Ca să primim răspunsuri potrivite, e necesar să punem întrebările corecte; astfel când te trezeşti plângând lângă o cutie goală care a adăpostit cândva numeroase visuri, nu arunca ambalajul sau cutia înainte de a afla cu ce ar vrea El să o umple.

Adresează-I-te simplu: ,,În această etapă, care este visul tău pentru mine? Ajută-mă să îl aleg pe acesta, şi nu un surogat. Dacă Te simt aproape, dacă lucrurile se întâmplă natural, fără să le complic sau să mă complic eu; voi înţelege că mi-ai dăruit un vis, şi ceea ce fac este să Te prind de mână şi să călătorim prin el, numai împreună!”

Umbrele

               Ne facem adesea zâmbetele umbrele
               Pentru mizeriile din debaraua inimii
               Prea conştienţi că nu ne acoperă totuşi,
               Dar indispuşi când n-apelăm la ele.

              În vasul vieţii ne cernem grimasele
              Şi mult prea rar depozităm o perlă,
              Un zâmbet cald şi-nfiorat de lumină
              Aprins la focul nevăzut al viselor.

              Pe stradă trec grăbite umbre şi...umbrele
              Iar ploaia momentelor le-atinge efemer;
              Mi-am aruncat umbrela undeva în noapte,
              Zâmbesc cu toate bătăile inimii!